Dacă cineva mă întreabă a câta piesă regizată de Mălăele este acesta, n-am să ştiu să răspund. În fond nu are nicio importanţă, atâta timp cât rezultatele regiilor sale sunt sclipitoare. Unii ar fi tentaţi să spună că succesul a ceea ce pune în scenă se bazează în genere pe faptul că joacă în ele, dar nu este chiar aşa. Dovadă „Revizorul” (în varianta cu Ştefan Bănică) şi în acelaşi timp piesa de faţă. Cel mai de succes spectacol rămâne însă în opinia mea „ Cafeneaua”, unul dintre cele mai longevive spectacole din Bucureşti, un spectacol pe niciun iubitor de teatru nu ar trebui să îl rateze. Nici „Lecţia” lui Eugen Ionescu, piesă regizată şi re-regizată nu este mai puţin semnificativă. Cei drept, ambele îl au ca protagonist şi din postura de actor, aşa că afirmaţia anterioară este parţial acoperită.
Dar să revenim la oile noastre şi să aducem în discuţie piesa „S-a sfârşit cum a început” a irlandezului Sean O'Casey, cu premiera la Sala Mare a Teatrului Naţional, din păcate la sfârşit de stagiune. Nu reuşesc să mă împac cu ideea acesta a premierelor la sfârşit de stagiune, cu toate că ştiu care este raţiunea (nu are rost să o dezvolt însă aici). Aşadar, Sala Mare, aproape plină de lume entuziastă, venită într-o seară călduroasă de iunie să vadă o nouă născocire regizorală de-a lui Mălăele. Aşa arăta seara premierei. În sală, decorul fără cortină (evident-probabil o să asistăm în curând la desfinţarea acestui element) şi un actor pe scenă. De fapt o actriţă: Victoria Dicu. În mod inconştient, prima intenţie pe care o ai văzând un actor pe scenă este să te întrebi dacă nu cumva spectacolul a început. Îţi dai seama în scurt timp că spectacolul nu a început şi că este vorba doar de un artificiu regizoral. Aşadar Lizzie îşi face deja de lucru în casa amenajată pe scenă încă de când spectatorii intră în sală. Şi nu ezită să atragă atenţia scuturând o bucată de pânză udă peste spectatorii din partea stângă a primului rând (ATENŢIE!).
Subiectul piesei este unul extrem de uşor: cei doi soţi, Darry (Mihai Constantin) şi Lizzie (Victoria Dicu) fac schimb de îndatoriri „casnice” într-o zi. Asfel, femeia merge pe o ploaie torenţială să cosească, în timp ce bărbatul rămâne acasă să se ocupe de gospodărie . Conflictul dintre cei doi care determină această inversare de roluri are loc tocmai din cauza faptului că Darry considera munca soţiei sale un fleac. Rămas acasă, se apucă de lucru, nu înainte de a îşi face curaj cu câteva guri bune de alcool. Până la sosirea amicului său Barry (Daniel Badale), lucrurile decurg aparent normal, omul chiar părând că va duce lucrurile la bun sfârşit şi îi va demonstra femeii că a avut dreptate. „Calamităţile” încep din momentul în care Barry se decide să îl ajute pe prietenul său şi într-o primă fază dărâmă un dulap plin cu vase. Urmează şi alte nenorociri, cei doi ajung chiar să fie târâţi de vacă pe horn (cea mai tare fază din spectacol), se umplu de sânge şi sfârşesc prin a arunca casa în aer. Un alt moment genial este cel în care cei doi cântă şi exersează o aşa zisă coregrafie, pentru un spectacol de a doua zi. Finalul este puţin hilar, oarecum simplist şi pe undeva aducând aminte de teatrul absurdului. Cei doi ies din beciul din care a pornit explozia, cu aripi de înger, iar Lizzie apare cu o coasă în mână simbolizând, evident, moartea.
Mihai Constantin are în rolul ăsta multe puncte comune cu cel din Oblomov. Pentru cei care au văzut şi spectacolul de la Bulandra, va fi uşor să le identifice. Diferenţa este că aici joacă într-o comedie şi personajul nu este atât de complex, punându-se accent pe partea ludică şi mai puţin pe trăirism. Cuplul pe care îl face cu Daniel Badale este extrem de reuşit, în opinia mea, în primul rând pentru că cei doi sunt tipologii foarte diferite. De fapt, succesul spectacolului din această diferenţă şi completare vine, pentru că cei doi sunt prezenţi pe scenă aproape 80 la sută din timp şi atunci relaţia dintre ei devine un factor decisiv. Pe Daniel Badale vă invit să îl urmăriţi şi în alte spectacole (eu am făcut-o), este de un real talent şi are câteva roluri de comedie mai mult decât reuşite.
Mergeţi să vedeţi „S-a sfârşit cum a-nceput”, face toţi banii şi cred că va fi unul dintre spectacolele cele mai bine vândute ale Naţionalului în următorii ani.
Nota 9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu