După o îndelungată absenţă (nemotivată) , revin cu o piesă superbă, pusă în scenă de Alice Barb, la Metropolis. După cum spuneam, acest teatru (aflat printre preferatele mele) adună din ce în ce mai mulţi actori de renume. Este şi cazul piesei de faţă, care îi are ca protagonişti pe Adela Mărculescu şi pe Damian Crâşmaru, alături de veteranul Theodor Danetti.
„Fleur de cactu” a fost scrisă de cei doi dramaturgi francezi în anul 1961 şi se încadrează perfect în tipologia teatrului bulevardier, atât de mult gustat de marele public. Filmul făcut după această piesă şi care i-a avut ca protagonişti pe Walter Matthau şi Ingrid Bergman, figurează chiar pe lista câştigatorilor premiilor Oscar (pt. rol secundar). Ideea lui Alice Barb de a readuce în prim plan această piesă este, în opinia mea, mai mult decât inspirată. Reţeta succesului devine completă atunci când citeşti distribuţia. De fapt, punerea în scenă a fost special gândită pentru ca rolul principal să fie jucat de Adela Mărculescu. Şi cine îi putea fi mai bun partener decât Damian Crâşmaru, alături de care joacă astăzi „Dulcea pasăre a tinereţii” la Naţional şi alături de care a fost în piese precum „ Viaţă de actor” sau „Vecina de alături”. Iată-i deci pe cei doi mari şi subliniez MARI actori din nou împreună, într-o comedie romantică, spumoasă şi nu în ultimul rând cu happy-end.
Situaţia este simplă la început: Julien (Damian Crâşmaru) este un medic dentist trecut în vârsta a 3-a, care trăieşte o poveste de amor cu mult mai tânăra Antonia (Cristiana Răduţă-Bobic – aţi banuit bine, cântăreţa), poveste aparent simplă şi deloc neobişnuită: el- omul cu bani, experimentat, sătul de aşa zisa monotonie conjugală, ea- tânăra dornică de o relaţie mai specială, alături de un om care să o facă să se simtă cu adevărat importantă. Şi pentru ca acestă relaţie să nu se complice, Julien (bărbat inteligent) îi spune fetei că este însurat şi mai mult decât atât că are şi 3 copii. Atunci când acesta îi trimite o telegramă prin care o anunţă că nu mai pot cina împreună, Antonia decide că este momentul să se sinucidă. Fireşte că nu reuşeşte, din „ghearele” morţii salvând-o tânărul Igor (Ionuţ Adăscăliţei). Între cei doi se leagă ceva mai mult decât o simplă prietenie, dar lucrurile se complică atunci când Julien, mişcat de gestul ei necugetat,se hotărăşte să o ia de soţie. Fata nu acceptă propunerea până nu îi va cunoaşte personal soţia. Neavând o soţie, se vede nevoit să o roage pe Stephanie (Adela Mărculescu), asistenta devodată care îl iubea în secret, să joace rolul nevestei. În urma discuţiei, Antonia deduce că „nevasta” încă îl mai iubeşte, silindu-l astfel să aducă în discuţie un presupus amant al Stephaniei. Pentru ca încurcătura să fie completă, fata solicită să îl cunoască şi pe amant. Zis şi făcut, în rolul „amantului” intră Norbert (Rudy Rosenfeld), dar nu reuşeşte să o convingă pe Antonia că merită să fie alături de Stephanie. De aceea, fata îl roagă pe Julien să o scape pe „soţia” sa din braţele bădăranului Norbert.
Lucrurile devin tot mai complicate pe măsură ce doctorul începe să o îndrăgească pe asistenta sa. Apariţia în peisaj a lui Igor, pe care îl găseşte tot mai des în apartamentul fetei, precum şi capriciile copilăreşti ale acesteia îl fac pe Julien să renunţe la ideea căsătoriei cu Antonia. Cei doi sfârşesc prin a se despărţi, dar povestea are happy-end pentru că doctorul şi asistenta sa rămân împreună. De altfel, finalul spectacolului este marcat de sărutul celor doi protagonişti, Adela Mărculescu şi Damian Crâşmaru.
„Floarea de cactus” nu este o piesă de mare profunzime sau vreo capodoberă a dramaturgiei mondiale, cu toate astea atât filmul cât şi marea majoritate a punerilor în scenă au avut parte de aprecieri pozitive din partea criticilor. În ceea ce priveşte varianta de la Metropolis, nu am cum să nu fiu subiectiv, având în vedere că maestrul Damian Crâşmaru este actorul meu preferat, iar doamna Adela Mărculescu, de asemenea una dintre actriţele pe care le apreciez enorm. Dincolo de subiectivitatea mea, cei doi actori fac roluri mari, pe măsura experienţei şi talentului lor. Damian este bărbatul cu experienţă de viaţă, galant şi seducător , un adevărat june prim, în ciuda vârstei personajului (în jur de 60 de ani) şi mai mult decât atât, în ciuda vârstei reale (marele actor va împlini anul acesta 79 de ani!!).
Stephanie este o femeie despre care nu avem indicii referitoare la vârstă, care îl admiră în secret pe doctorul a cărui asistentă este. În ciuda faptului că este singură, refuză toate avansurile pacienţilor şi suferă atunci când Julien îi propune să fie soţia lui doar pentru câteva minute pentru a-i satisface mofturile tinerei sale iubite. Mărturisesc că îmi place foarte mult interpretarea Adelei Mărculescu şi că rolul i se potriveşte ca o mănuşă (deci nota 10 pentru alegerea făcută de Alice Barb).
Un alt actor de clasă este Theodor Danetti, maestrul păstrânduşi stilul şi umorul unice în ciuda celor 83 de ani pe care îi are. Îl interpretează pe domnul Cochet, o persoană influentă, care nu ezită să o curteze pe Stephanie de fiecare dată când vizitează cabinetul medical. În ciuda refuzurilor sistematice, acesta nu renunţă şi în cele din urmă îşi atinge scopul.
Dacă pe Johnny Adăscăliţei l-am mai văzut şi ştiam că este unul dintre tinerii actori de mare talent, pot spune fără să ma hazardez în remarci gratuite că interpreta Antoniei, Cristiana Răduţă este supriza plăcută. Nu am mai văzut-o jucând, nu ştiu dacă poate juca mai multe tipologii de personaje, dar ceea ce face în „Floarea de cactus” imi place şi nu pot avea decât cuvinte de laudă. Pe Maurice, personajul care apare cel mai târziu în piesă, vă las să îl descoperiţi singuri la faţa locului...
În ceea ce priveşte decorul, trebuie să remarc din nou profesionalitatea lui Alice Barb, pentru că nu este deloc uşor să pui în scenă o piesă a cărei acţiune se desfăşoară pe multe planuri, fără să ai posibilitatea de a-l schimba atunci când este nevoie. Aşadar decorul este acelaşi pe tot parcursul spectacolului, sugerându-se doar locul unde personajele se află. Nu se creează confuzii (cel puţin nu în cazul spectatorilor care sunt atenţi), asta şi datorită profesionalismului actorilor.
Aşadar, dacă vreţi să vedeţi o comedie romantică, de bună calitate şi cu actori de un mare profesionalism, mergeţi cu incredere la „ Floarea de cactus”.
Punctajul 8,5/10
