marți, 29 septembrie 2009

Toţi fiii mei de Arthur Miller 8.5/10


Premiera Naţionalului din această toamnă, spectacolul „Toţi fiii mei” de Arthur Miller, se reia pe prima scenă a ţării dupa mai mult de 50 de ani. Ideea regizorului (nimeni altul decât directorul TNB, Ion Caramitru) de a readuce în faţa publicului piesa care aproape că l-a lansat pe Miller, este mai mult decât salutară. Şi asta nu o spun doar pentru că sunt un mare fan al dramaturgiei americane ci şi pentru că Sala Mare plină ochi la fiecare reprezentaţie este o dovadă în plus.
Acţiunea începe într-o dimineaţă de duminică a anului 1946, în casa industriaşului american Joe Keller (Victor Rebengiuc) şi se sfarşeşte în noaptea de duminică spre luni, în aceeaşi locaţie. Personajele nu sunt multe, mai exact 10, 4 dintre ele fiind principale (Joe Keller, Kate Keller, Chris Keller şi Ann Deever), restul aproape episodice.
Prima parte a spectacolului Toţi fiii mei (Actul I) aduce în faţă problema sentimentală dintre Chris Keller (Dragoş Stemate) şi Ann Deever (Costina Ciuculică) care se hotărăsc să se căsătorească şi primesc binecuvântarea lui Joe. Lucrurile nu sunt nici pe departe rezolvate. Ann este fosta logodnică a lui Larry (fratele lui Chris, dispărut în urmă cu 3 ani, în timpul războiului), iar Kate Keller (Sanda Toma) nu va putea accepta niciodată această căsătorie care ar insemna semnarea sentinţei de moarte a lui Larry.
Partea a doua (actele II şi III – spectacolul durează 2 ore şi 40 de minute plus pauză) devine cu adevărat interesantă prin intrarea în scenă a lui George Deever (Ioan Andrei Ionescu). El este fratele mai mare a lui Ann, care în aceeaşi dimineaţă de duminică se hotărăşte să îşi viziteze tatăl, pe Steve Deever (aflat în inchisoare din 1943), după mult timp în care la fel ca şi Ann îl renegase pe nedrept. George află adevărul despre ceea ce se întâmplase în 1943 când 21 de avioane militare americane se prăbuşiseră din cauza unor cilindri defecţi furnizaţi de către fabrica la care Steve Deever şi Joe Keller erau asociaţi. Cei doi au distribuit cu bună ştiinţă cilindrii defecţi, pentru că Joe îşi asumase telefonic în faţa lui Steve toată răspunderea. Ulterior cei doi au fost închişi, dar personajul principal al piesei va fi achitat, negând în faţa instanţei discuţia telefonică.
George vine în casa Keller-ilor pentru a o lua pe Ann şi a le spune acestora ceea ce aflase de la tatăl său. Joe neagă aceste lucruri, dar până la urmă varianta lui Steve se dovedeşte a fi adevărată. Se află adevărul şi despre moartea lui Larry printr-o scrisoare pe care Ann o primise de la acesta cu o zi înaintea morţii sale.
Finalul piesei este tragic, Joe se sinucide.
Punerea în scenă a piesei “Toţi fiii mei” ne confirmă încă o data că Victor Rebengiuc este unul dintre cei mai mari actori ce pot fi văzuţi în teatrele româneşti. Intrepretarea este aproape perfectă, maestrul nu “minte” nicio secundă şi chiar aduce aminte pe alocuri de rolul magistral făcut în filmul “Moromeţii” (regia Stere Gulea). Există pe undeva şi nişte similitudini pentru că şi acolo ca şi aici personajul se dedică întru totul bunăstării copiiilor săi. Greşeala pe care o comite dând voie ca cilindrii defecţi să iasă din fabrică este un moment de slăbiciune, venit tocmai din teama de a nu pierde afacerea şi de a-şi ruina familia.
Sanda Toma, o actriţă care ani buni de zile a jucat pe scena Teatrului de Comedie, întruchipează în “Toţi fiii mei” un personaj care trăieşte o adevărată dramă, nereuşind să accepte ideea că fiul său murise. Actriţa nu se dezice de renumele său de actriţă de comedie şi pigmentează pe alocuri dialogurile cu momente comice, iar sala chiar este receptivă.
Celălalt cuplu important al spectacolului, Ann Deever şi Chris Keller sunt interpretaţi de actori cel puţin interesanţi. Costina Ciuculică are pe lângă atuul reprezentat de aspectul fizic un talent indubitabil. Dragoş Stemate este un actor cu ceva mai multă experienţă decât partenera sa de scenă (care este la primul spectacol în Naţionalul Bucureştean) şi acest lucru se vede. Cu toate că se “încălzeşte” ceva mai greu intră foarte bine în pielea personajului, evoluând pe toată durata piesei. Vivian Alivizache în rolul lui Sue Bayliss (fermecătoarea Wanda din “Cuibul de viespi” al lui Horea Popescu) rămâne şi aici încântătoare şi plină de umor dând culoare spectacolului, chiar dacă, prin apariţii puţine.
Decorul piesei pot să spun că m-a impresionat, cu toate că este un pic cam modern pentru a doua jumătate a anilor ’40 când se petrece acţiunea. Se vede că s-au investit ceva bani pentru această premieră. Rămâne în continuare o problemă a Sălii Mari a Naţionalului faptul că nu prea se aude ceea ce se spune pe scenă, mai ales când actorii nu vorbesc direct spre spectator.
Una peste alta mergeţi să vedeţi “Toţi fiii mei” pentru că este un spectacol care face banii! Nota finală pe care i-o acord este 8.5.

duminică, 13 septembrie 2009

De ce un blog despre teatru?

De ce un blog despre teatru? De nevoie. Pentru că nu sunt multe. Pentru că teatrul românesc are nevoie de mai multă "atenţie" din partea noastră. Atenţie de care se bucura în trecut, dar pe care a pierdut-o o dată cu avalanşa de noi oportunităţi pe care le oferă societatea de astăzi.

Cârcotaşii vor pune întrebarea dacă teatrul românesc merită această atenţie. Dacă nu cumva ceea ce se joacă astăzi nu este fals, adică prost din punct de vedere calitativ. Şi da şi nu. Nu am cum să neg faptul că în teatrele noastre se joacă şi spectacole proaste din toate punctele de vedere. Dar nu către ele trebuie să ne îndreptăm atenţia, ci către acele spectacole cu adevărat de neuitat şi care sunt destule, vă asigur.

Voi incerca să prezint pe acest blog o parte din ceea ce se joacă la ora actuală (pentru început în Bucureşti) , pe viitor şi în ţară, sub forma unor recenzii, care se vor termina întotdeauna cu o notă (sper cât mai obiectivă). Invit toţi iubitorii de teatru sa posteze comentarii, sa ma aprobe sau nu şi chiar, de ce nu, să posteze propriile recenzii.

Acestea fiind zise vă urez lectură plăcută şi nu uitaţi să MERGEŢI LA TEATRU!