joi, 13 mai 2010

Livada de vişini de A.P. Cehov 7.5/10


E cazul să mai clarific din când în când faptul că ceea ce citiţi pe acest blog reprezintă nişte (să le zic) articole subiective, fără pretenţii de critică de teatru sau de adevăr absolut. Punctajele pe care le acord spectacolelor au rolul de a ajuta oamenii care merg la teatru să aleagă din mai multe variante de reprezentaţii ţinând seama de părerea unui om care a vizionat deja subiectul în discuţie.

În general piesele capodopere ale dramaturgiei mondiale sunt greu de montat. Greu de montat pentru că întotdeauna regizorii caută să aducă elementul de originalitate, care să facă deosebirea dintre montarea lor şi montarea predecesorilor lor. Nenorocirea este că nu întotdeauna acest lucru le reuşeşte. Felix Alexa este, după părerea mea, unul dintre tinerii regizori talentaţi. A debutat în Teatrul Naţional într-o perioadă de mari schimbări, la invitaţia marelui Andrei Şerban (directorul de atunci al Naţionalului), în `91, pe când nici nu apucase să termine facultatea. Mare lucru pentru un student să monteze pe prima scena a ţării, şi nu orice piesă, ci „Vrăjitoarele din Salem” a lui Arthur Miller, cu actori de primă mână: Adela Mărculescu, Olga Delia Mateescu, Vali Uritescu, Costel Constantin sau Damian Crîşmaru. Coincidenţă sau nu, tot în 1991, Andrei Şerban monta „Livada de vişini” (cu o mulţime de nume mari), în Sala Mare a TNB. Astăzi, Felix Alexa montează aceeşi piesă, dar în Sala Amfiteatru,( sală despre care se zvoneşte că va dispărea o dată cu renovarea clădirii), cu o mulţime de actori consacraţi.

Am avut privilegiul să mai trag cu ochiul din când în când la repetiţiile acestui spectacol şi trebuie să vă spun că s-a muncit foarte repede (cred că asta e exprimarea cea mai corectă). Pe de o parte este un merit, pe de altă parte însă, nu. Aşa cum mărturisea într-un interviu chiar Felix Alexa, e o greşeală să montezi „Livada de vişini” ca pe o dramă burgheză. A fost chiar o dispută între Stanislavski care o vedea ca pe o dramă, şi Cehov, care o vedea montată pe post de comedie. Ce se joacă astăzi la Naţional nu este nici una nici alta. De comedie nici nu poate fi vorba, iar aspectul dramatic pot spune că se resimte cât de cât pe final, dar destul de puţin.

Ce aduce nou? Decorul, care este primul lucru vizibil. Rafturi pe care stau aşezate borcane pline cu compot de vişine. Personal nu am înţeles menirea acestui decor şi cred că nu face altceva decât să le provoace pofte gurmanzilor. Nu m-a impresionat. Partea bună este adaptarea la tendinţele actuale şi anume scurtarea duratei spectacolului. „Livada de vişini” durează cam 2 ore jumate (fără pauză), fără să se fi tăiat substanţial din text.

M-a dezamăgit în acest spectacol Marius Manole. Nu ştiu cât este vina lui şi cât este vina regizorului, dar,cel puţin momentan, nu este personajul Lopahin. Mă feresc să spun despre un actor că joacă prost (mai ales despre cei pe care îi apreciez, cum este şi cazul lui Manole), preferând sintagma „este din altă piesă”. Nici Maia Morgenstern nu face rolul vieţii, am văzut-o alternând momentele de sinceritate cu multe momente moarte. Mi-au plăcut Şerban Ionescu, Conrad Mihai Mericoffer (studentul) şi Ioana Anastasia Anton (Ania). Ana Ciontea (în rolul guvernantei) este din nou la superlativ. O mare actriţă care face atâtea şi atâtea roluri diferite şi de fiecare dată foarte, foarte bune. Maestrul Mircea Albulescu ridică spectacolul cu 2 sau 3 clase. E dovada vie a faptului că actorii mari fac din rolurile (aparent) mici, roluri mari. Merită să mergeţi la „Livada de vişini” chiar şi numai cu scopul de a-l vedea pe Mircea Albulescu, pentru că merită.

Per total, spectacolul de la Naţional nu este pe măsura teatrului în care se joacă şi nici pe măsura numelor mari de pe afiş. Este sub cele 3 spectacole ale Naţionalului („Egoistul”, „Tartuffe” şi „Sinucigaşul”), cele mai bine vândute „produse” ale acestui teatru, în categoria cărora a fost conceptut să se autoincludă. Nu este nici pe măsura piesei în sine, care cere mai mult. Iată că toată această cerbicie de a aduce ceva nou în faţă, nu dă întotdeauna roade.

Nota 7.5/10


P.S. Am să revizionez spectacolul stagiunea viitoare şi, dacă va fi cazul, voi modifica punctajul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu