De ce un blog despre teatru? De nevoie. Pentru că nu sunt multe. Pentru că teatrul românesc are nevoie de mai multă "atenţie" din partea noastră. Atenţie de care se bucura în trecut, dar pe care a pierdut-o o dată cu avalanşa de noi oportunităţi pe care le oferă societatea de astăzi.
Cârcotaşii vor pune întrebarea dacă teatrul românesc merită această atenţie. Dacă nu cumva ceea ce se joacă astăzi nu este fals, adică prost din punct de vedere calitativ. Şi da şi nu. Nu am cum să neg faptul că în teatrele noastre se joacă şi spectacole proaste din toate punctele de vedere. Dar nu către ele trebuie să ne îndreptăm atenţia, ci către acele spectacole cu adevărat de neuitat şi care sunt destule, vă asigur.
Voi incerca să prezint pe acest blog o parte din ceea ce se joacă la ora actuală (pentru început în Bucureşti) , pe viitor şi în ţară, sub forma unor recenzii, care se vor termina întotdeauna cu o notă (sper cât mai obiectivă). Invit toţi iubitorii de teatru sa posteze comentarii, sa ma aprobe sau nu şi chiar, de ce nu, să posteze propriile recenzii.
Acestea fiind zise vă urez lectură plăcută şi nu uitaţi să MERGEŢI LA TEATRU!
2 comentarii:
Andrei,
Pe ce se bazeaza notele care le dai? Sunt curioasa sa stiu care sunt variabilele ce le iei in considerare cand evaluezi fiecare piesa. Multumesc
Maddy
Sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce spuneti, din punct de vedere al estetului, dar din punct de vedere al calitatii nu pot fi de acord. Si sustin asta deoarece actualii asa zisi actori nu vor ajunge vreodata la nivelul unora ca Dem Radulescu, Marga Barbu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Jean Constantin, Iurie Darie, iar lista poate continua. Asa ca nu se justifica preturile exagerate la biletele pentru teatru din ziua de astazi. Eu nu vreau sa vad kitch, vreau sa vad arta. Si cei care vor sa ajunga la nivelul de a arata ca sunt in stare sa faca arta, trebuie sa porneasca de jos. Si sa se multumeasca sa munceasca si pe putin. De ce credeti ca lumea prefera sa umple mall-urile in fiecare week-end? Deoarece nu exista ceva care sa ii atraga.Am tot respectul pentru cei care picteaza, chiar si anonimi, pentru ca se poate observa cu ochiul liber ca acel are sau nu talent, dar pentru un actor nu este la fel. El trebuie sa se transpuna in pielea personajului, sa simta prin toti porii fiecare miscare a piesei pe care o joaca, sa rada, sa planga si totodata sa transmita aceasta emotie si publicului din sala. Spuneti-mi, cati din actualii tineri actori sunt in stare sa faca asa ceva?
Cu respect,
Emil.
Trimiteți un comentariu